Archive | Iunie 2012

19-20 august 2012, o noapte in Padurea Baciu (Cluj Napoca)


Padurea Baciu … Un Nume care da fiori unora, un Loc in care multi (si care stiu ce spun, fiind somitati in domeniile lor, profesori, cercetatori) Spun si Arata ca se Intampla Lucruri … care mai de care: anomalii magnetice, emisii radioactive, afectiuni cutanate, tulburari psihologice (nu as spune chiar „psihice”, e prea mult). O simpla cautare Google este indeajuns spre a vedea toate aceste lucruri.

Nu pornim de la premisa ca „nu ii credem / aia bat campii / sunt doar unii cu o gandire exaltata” sau eu mai stiu ce alte pareri preconcepute. Imi doresc doar sa Stiu, sa Vad, sa Simt ceea ce Este acolo cu adevarat, cu organele mele senzoriale.

Ceea ce vom constata acolo (intentionez sa merg cu un fotograf profesionist care sa asigure suportul tehnic adecvat) va face obiectul unui filmulet fara pretentii de „documentar”. Va fi un jurnal „din ora in ora” in care vom Spune, cu adevarat ceea ce am Vazut, Simtit, Auzit, Trait in acea noapte in Padurea Baciu, un jurnal legat de modul in care timpul a trecut, cu noi, peste noi sau .. a stat in loc.

De va fi sa „ne scapam pe noi de frica”, de angoasa si groaza vor pune „gheara” pe noi .. o vom Spune, vom Recunoaste, fara ca acest lucru sa ne temem ca ne va arata ca niste „invinsi / lasi / mai putin barbati decat ne dadeam”.

Speram ca vom ajunge cu bine sa il postam sa poata fi vazut de cei interesati de experienta noastra din noaptea de 19-20 august 2012. Noi spunem ca vom ajunge !

Anunțuri

Manual de supravietuire, o Resursa Exceptionala!


Am intalnit un Manual de supravietuire scris de un domn, Serban Derlogea, Inginer mecanic pana la pensioare, instructor onorific de arte martiale, om ce a calatorit pe 3 continente…

Mi-am spus: „Mare lucru, nu vad nimic in ceea ce a facut acest om care sa ma faca sa acord atentie „Manualului” sau, nu vad cu ce anume m-ar putea impresiona un om despre care nu se spune ca este Expert in supravietuire, cu nu stiu ce experiente concrete in domeniu”. Iata cum am „judecat o carte dupa coperta”, mai precis dupa o mica parte din prefata.

Am Gresit Enorm in acele clipe, lucru pe care l-am remediat dupa cateva clipe de rasfoit manualul in mod furibund.

In acesta am gasit atat sfaturi de supravietuire, extrem de bine documentate si explicate cat si o Atitudine civica si umana exceptionala, in spatele acestui manual se afla nu doar o Persoana ci un Om cu adevarat, un Om care dupa parerea mea merita tot Respectul pentru ceea ce a scris in acest manual.

Il recomand cu cel mai mare drag ca si Resursa Exceptionala de documentare, el poate fi citit partial aici, pe siteul autorului.

Cercetasii din Centrul local Sf Tereza pleaca in Campul anual


Temerarii si Exploratorii din Centrul local Sf. Tereza din Bucuresti pleaca la finele acestei saptamani in Piatra Craiului pentru Campul anual de la Plaiul Foii.

Alaturi de toate activitatile cercetasesti ce se vor desfasura acolo si care sunt menite a Dezvolta individul, in conformitate cu Legea Cercetasului, se vor intampla diferite minunatii acolo.

Legea Cercetasului:

1.Cercetasul isi iubeste patria sa, Romania si pe toti cei care traiesc in ea.
2. Cercetasul este loial, si respecta cuvantul dat, nu minte, este curat in gand, in vorba si in fapta.
3. Cercetasul este util si isi ajuta semenii in orice situatie; este un prieten pentru toti si frate cu toti cercetasii.
4. Cercetasul este econom si cumpatat, este ingaduitor cu altii si sever cu sine; isi ingrijeste corpul si duce o viata sanatoasa.
5. Cercetasul iubeste si ocroteste natura si este bun cu animalele.
6. Cercetasul isi respecta si asculta parintii, sefii si profesorii si este disciplinat in tot ceea ce face.
7. Cercetasul este credincios si respecta credinta celorlalti.
8. Cercetasul este curajos si increzator in puterile sale, vioi si plin de insufletire.
9. Cercetasul iubeste invatatura si la randul sau invata si pe altii.
10. Cercetasul se straduieste sa faca in fiecare zi o fapta buna, oricat de neinsemnata ar parea ea.

Una dintre ele este … inevitabila .. Fasole la ceaun .. 10 kilograme de fiecare ceaun.

 

Paine la jar


Cand mergem in padure ne preocupam sa „facem de mancare”, fiecare dupa gust, timp disponibil, placerea de s bucatari / „lasa ca face femeia asta si eu doar mananc”, chestie de gusturi care nu se discuta. Gratar, gulas, tocana de toate felurile si eu mai stiu ce nebunii culinare se pot gati acolo. De cele mai multe ori, la momentul mesei, se scoate „regulamentar” din punga (sacosa) painea mai mult sau mai putin feliata si se consuma ritualic.

Eu prefer la aceste iesiri sa imi prepar singur paine „cea de toate zilele” si incerc sa prezint mai jos „reteta”. Veti vedea ca nu este mare lucru.  Acest material va fi destul de lung pentru ca voi incerca sa prezint toate „bunele” si „relele” de care m-am lovit eu.

Faina.

Mixul de ingrediente (uscate) se pot pregati de acasa intr-o punga sau  se pot amesteca la fata locului. Sa le luam pe rand.

Primul aspect la care trebuie sa ne gandim este Cata paine dorim sa realizam din perspectiva kilogramelor de faina pe care ne propunem a le procesa. Eu de obicei folosesc doua kilograme de faina.
Daca este sa realizam „de acasa” amestecul de ingrediente este un pic mai usor „logistic”, eu cel putin nu plec la padure cu masa (plianta) dupa mine, totul se face, la propriu, „pe genunchi” / mai corect, in genunchi 🙂 Astfel, se pot pune de acasa intr-o punga ingredientele uscate ale compozitiei (faina, drojdia, sarea, zaharul) si acolo doar se „descarca” in vasul de framantat (lucru care este cel mai la indemana dar nu si bun) sau fiecare se aduce in recipientul / punga sa.

O alegere individuala este tipul de Faina pe care dorim sa il utilizam. Putem folosi faina de secara (foarte sanatoasa dar care creste destul de putin, mai ales in conditiile in care preparam aceasta paine in stil bushcraft), faina neagra sau faina alba, tip de faina care creste cel mai usor si obtii cea mai pufoasa paine, desi nu la fel ca la cuptorul de acasa si unii spun ca nu cea mai sanatoasa.

Imaginatia si gusturile fiecarui isi spun cuvantul in ceea ce priveste Ce anume punem in acest aluat. Am incercat sa pun in coca busuioc (papilele mele gustative nu au fost prea impresionate de rezultatul obtinut) sau Chimen (chimion) care a provocat Revolutia in randul „celor mici aflate in cavitatea bucala, responsabile cu perceperea gustului”.

Drojdia.

Am incercat mai multe variante de drojdie in cele circa 8 incercari de a face paine la jar, drojdie proaspata, drojdie uscata si praf de copt. Mai jos incerc sa prezint ce am constatat in cazul fiecareia dintre ele.

Drojdia proaspata este exceptional de buna din perspectiva modului in care creste atunci cand se realizeaza „maia”-ua anterioara amestecarii cu faina. Cu toate acestea  a crescut destul de modest in momentul in care a trecut in faza de coacere.

Drojdia uscata este cam la egalitate cu praful de copt din perspectiva eficientei obtinerii unei paini Ok ca si rezultat final. Din care am constatat, „in afara” (tutorialele de pe Youtube) cei mai multi folosesc praf de copt.

Focul si „cuptorul”.

Cele mai bune rezultate le-am obtinut atunci cand am preparat painea „la groapa”. Practic, se sapa o groapa precum aceasta in care se face focul. Dupa ce pe fundul acesteia se obtine o cantitate modica de jar (mai degraba se incalzeste pamantul si „peretii” gropii, cuptorul nostru improvizat), se aseaza vasele in care se doreste prepararea painii si deasupra, asa cum se vede in fotografie se pun bucati de lemn care ard mocnit (fara flacara). Practic, painii nu ii este necesara flacara, se va arde deasupra si nu va avea ragaz sa se coaca in interor, ci caldura pe care o degaja aceste lemne ce fumega mai mult dar degaja o caldura oarecum constanta. Pe cat se poate groapa trebuie acoperita („sigiliata”) cu astfel de lemne care sa nu degaje o temperatura foarte mare ci moderata iar alaturi de ele se pot pune si lemne mai verzi care „inchid” groapa si care uscandu-se pot fi folosite ulterior la focul principal.

Vasele in care se coace paine.

Am incercat sa coc paine in mai multe recipiente, mai mult sau mai putin improvizate: oala de aluminiu (un set de camping format din vas principal si un capac bombat sa ii spun astfel), tuci de fonta (intors „cu fundul in sus” si pus peste coca) si deasupra lasate acele lemne fumegand sau vase de otel (mai multe sau mai putin „groase in carne”). Cel mai greu a crescut painea, asa cum era de asteptat, in vasele de otel dat fiind ca din cele 3 materiale de mai sus este cel mai putin conductor de caldura. Fonta si aluminiul s-au comportat relativ egal ca si eficienta, ambele sunt de folosit, in functie si de echipamentul pe care il avem cu noi (la un hike mai putin probabil sa cari fonta cea grea cu tine, mai degraba iti iei cu tine ceva de aluminiu in rucsac). Ca si varianta ajutatoare, se pot pune in foc una / doua / mai multe (in functie de dimensiune) pietre plate care sa se incinga si care vor reprezenta „baza” pe care se va asterne aluatul.

Chinurile facerii.

Painea se poate realiza in doua modalitati din punct de vedere al „dospirii”.

Se poate pune intr-un vas,  Ray Mears ne invita sa folosim un vas incalzit faina (care este „aerata” prin pura miscare a sa in vasul de framantat spre a se oxigena si a creste mai bine), 2 linguri de sare, 1 ligura de zahar, un pic de ulei de masline (ajuta la „coagularea” aluatului si la gust) si drojdie uscata / praf de copt, 4 pliculete la 2 Kg de faina (cate unul pentru fiecare 500 grame de faina, asa cum scrie si pe multe pungi de faina) si circa 500 ml apa calduta. Se amesteca, in tutorialul  lui Ray Mears de mai sus se poate vedea explicit cum, nu are rost sa insist aici. Dupa ce se termina de framantat (este posibil sa dea dureri de genunchi si niscaiva transpiratie .. Eistein ar fi incantat sa afle ca a avut dreptate cu „reteta genialitatii”, acel „1 % inspiratie sa il avem caci .. transpiratie va fi din plin) se lasa la dospit la soare circa 30 minute, intr-un vas (daca se poate de otel subtire, acoperit cu un servet textil / folie alimentara transparenta). Dupa aceste moment, cand paine va fi crescut indeajuns dupa gustul celui ce o prepara (se poate lasa si o ora la soare,  o sa creasca si mai bine) se portioneaza si se framanta usurel din nou. Se vor crea painici stil „chifle”, recomandarea noastra caci cele stil „paine clasica rotunda” vor creste si coace mai greu, riscand sa ramana crude in interior. Acestea se aseaza in vasul ales al carei fund poate fi tapetat cu faina, uns cu ulei sau acoperit cu hartie de copt. se gaseste in comert. Se aseaza in groapa descrisa mai sus si se acopera cu lemne, verificand din 20 in 20 minute modul in care se rumeneste. Atunci cand introducand un pai / bat gasit prin apropiere (curata in prealabil de coaja si dat un pic „prin foc” sa se sterilizeze, daca se doreste aceasta) si textura cojii este „ferma” la apasare iar „fundul painii” este rumenit, se poate scoate (cu manusi, atentie, vasele sunt foarte fierbinti) si lasa sa se raceasca circa 1 ora dupa care … Festinul poate incepe 🙂

Daca mai sus am pus „la gramada” ingredientele, mai degraba pentru o „paine grabita”, aceasta se poate realiza si in modul de mai jos care asigura o calitate superioara „produsului final”.

Se pun intr-un vas incalzit (este suficient sa fie lasat la soare) pliculetele de drojdie uscata / praf de copt, cantitatea indicata de zahar si 2 linguri de faina care se incorporeaza cu apa calda pana devin de consistenta unei paste. Acest vas se acopera ca si mai sus (prosop / folie) si se lasa la soare sa creasca „maia”-ua. Dupa circa 30 minute se pune peste vasul de framantat (in care se afla faina, sarea si acel „pic” de ulei) si .. se purcede voiniceste la „in genunchi luat si .. la framantat”.

Uneori drojdia se incapataneaza sa nu creasca, focul este prea slab / tare, uneori este prea dura coaja … Important este sa Perseveram si vom ajunge la rezultate care vor fi „facatoare de ploaie in cavitatea bucala”.

Pofta buna!

Ikea, un furnizor bushcraft de incredere se pare


Inventivitatea umana nu are limite, alaturi de curiozitate si un pic de hazard, de aceea am ajuns acolo unde civilizatia umana este in prezent, nu ca este chiar in directia cea mai buna dar .. asta este alta discutie.

Am intalnit tot felul de aplicatii „bushcraft” ale produselor Ikea despre care am considerat ca, „la pachet” pot fi macar idei de plecare pentru unele proiecte ale bushcrafterilor.

Iata aici cum din produse cumparate de la Ikea (umeras, un suport de lemn, plante ornamentale uscate, etc) se poate face un Bow drill de toata frumusetea.

Celebrul de acum Hobo stove .. are nenumarate variante, unele mai rudimentare (pur si simplu luat obiectul si „pus la treaba”) altele mai evoluate, cu picioare de sustinere sau alaturi de echipamente pentru Cana Zebra.

Lista Google „survival expert”


La o cautare Google dupa cuvantul cheie „survival expert” ajungem la o lista cel putin interesanta.

Este de retinut faptul ca nu stim cat „SEO” de afla in spatele unor astfel de prezente in cautarile Google, nu am identificat „linkuri sponsorizate” si, daca am fi identificat asa ceva, nu le-am fi luat in calcul.

Nu am luat in calcul mentionari de genul „Bear Grylls este expertul care …” ci doar pagini cu legatura directa cu acel expert.

„Ierarhia” Google tinand cont de cele de mai sus ar fi:

James Mandeville despre care, cel putin eu, nu am auzit (inca). Daca nu am auzit de el nu inseamna in mod necesar ca poate nu „are un cuvant greu de spus” in acest domeniu, ne vom documenta si reveni cu o parere personala legat de dumnealui. Website-ul sau pesemne ca este cel mai usor de gasit de catre Google avand in vedere ca in numele domeniului sau se afla cuvintele cheie de cautare.

O scoala de supravietuire din USA ocupa locul doi al acestor cautari Google. Ei te invata, contra cost ca orice scoala, cum sa supravietuiesti, cum sa „iei urma” si alte asemenea lucruri importante pentru cei pasionati de viata in natura si interactiunea directa cu aceasta.

Ray Mears se afla pe pozitia imediat urmatoare in clasamentul Google, despre el si competentele sale fiind redundant sa realizam judecati de valoare.

Brothers of bushcraft ocupa locul patru al acestor cautari, ca o resursa colectiva de cunoastere in ceea ce priveste supravietuirea. Pe siteul lor sunt listate si o serie de filmulete care pot fi de folos ca si sursa de documentare.

Pe Bear Grylls il gasim abia aici, prin pagina de Facebook ce ii este dedicata. Prezenta in acest top abia aici nu neaparat trebuie privita ca un „minus” al popularitatii si notorietatii sale, echipa sa de comunicare poate a luat aceasta decizie a comunicarii sale prin intermediul filmarilor sale, mai degraba decat prin prezenta online, nu putem sti acest lucru.

O alta scoala de supravietuire din USA ocupa locul urmator in rezultatele cautarii noastre.

Portalul The Top Tens prezinta o lista de asemenea experti, dominata de Bear Grylls si Ray Mears aflandu-se pe locul 5 din topul celor 10.

Cautarile noastre s-au oprit la Dave Granger, un expert cu o forma de website de „mascul alfa”, asa cum singur afirma.

Incercam si o cautare in limba romana, „expert supravietuire”.

Rezultatele cautarii abunda de „Bear Grylls” ca dovada a popularitii de care se bucura in randul internetului romanesc.

UPDATE: Iata, dupa nici 24 de ore am o revelatie legat de rezultatele cautarii „expert supravietuire” referitor la Romania. Am identificat pe internet o scoala romaneasca de supravietuire a lui Flo pe care o Recomand cu cel mai mare drag, chiar sper sa ajung in vara, daca mai sunt locuri disponibile, la cursul sau de supravietuire.

O prezentare a scolii sale puteti vedea Aici.

Bear Grylls Vs. Ray Mears dupa 4 ani de batalie pentru audienta


In urma cu 4 ani Daily Mail din Marea Britanie publica acest articol legat de disputa dintre cei doi „Titani” ai Supravietuirii, fiecare dintre ei asumandu-si rolul de a fi Acela iar Celalalt .. mai mult sau mai putin o „productie de televiziune”.

Articolul ne ofera informatii ca „nu tot ce se da la Teveu” (sa ne aducem aminte de sloganul post-decembrist „Cu televizorul ati mintit poporul”) despre care anumiti oameni, creditati ca si avand acces la informatii de prima mana, spun ca filmarile lui Bear Grylls nu sunt complet vizibile in expeditiile sale de supravietuire.

Pe website-ul http://www.bushcraft.ro, website pe care il recomand pentru informatii utile, aflam ca un aventurier a murit dupa ce a incercat sa traiasca pentru modelul sau, Bear Grylls, lucru care evident ca nu ii este imputabil acestuia.

Rezilierea in primavara a contractului lui Bear Grylls cu Discovery poate fi un semnal suplimentar ca anumite lucruri sunt cel putin „un pic diferite” fata de ceea ce se vede la televizor dar sa nu uitam ca televiziunea vinde Emotie iar in spatele acestor productii stau atat Bani, multi bani cat si Orgolii .

Cu toate acestea, cel putin ceea ce s-a vazut la televizor poate fi o sursa importanta (uneori Vitala) de cunostiinte de supravietuire.

Tine de fiecare dintre noi sa „luam ce e mai bun” si ceea ce credem ca este pe masura fortelor noastre fizice si psihice din toate aceste experiente ale celor doi experti, dincolo de aceasta batalie la care era inevitabil sa se ajunga.