Archive | Iulie 2012

„Muntele, spatiu de viata si lupta”


Necesitatea cunoasterii muntelui sub toate aspectele sale (tipuri de roci, fauna, flora, pericole, meteorologie, alpinism, etc) a pornit de la aplicatiile militare prespuse de anumite stari conflictuale pe care comunitatile umane le-au traversat.

Se considera de catre multi, printre care si subsemnatul, ca echipamentele si cunostiile de uz militar sunt „ceea ce trebuie”, fara a duce in derizoriu utilitatea si confortul pe care mijloacele moderne le ofera. Cu toate acestea, uneori designul si alte asemenea aspecte neesentiale pot fi sacrificate in schimbul durabilitatii documentarii si a materialelor folosite in domeniu militar si aici remarcand un proces de imbunatatire a instrumentelor si materialelor folosite.

Una dintre lucrarile pe care un iubitor al muntelui ar putea sa o foloseasca „in timp de pace”, desi este gandita pentru „vremea cand mortierele cantau” este aceasta lucrare publicata de Editura Militara. Autorul sau, Colonelul Gheorghe Suman, condenseaza in paginile lucrarii sfaturi foarte utile pe tot ceea ce inseamna Muntele si interactiunea noastra cu el: cum sa ii intelegem „toanele” (meteorologie), cum sa ne orientam (cu harta si / busola, ziua si noaptea), cum sa ne deplasam in siguranta, cum sa ne construim adaposturi, ce hrana ne ofera acesta, primul ajutor.

Aceasta lucrare isi pastreaza actualitatea si valoarea, fiecare din noi cei care ne prezentam cu Respect in fata Mariei sale, Muntele, utilizand echipamentele pe care le doreste sau si le permite.

„Muntele, spatiu de viata si lupta” poate fi citita Aici.

 

 

Anunțuri

Campul anual al cercetasilor din Centrul Local Sf. Tereza, Plaiul Foii 2012


Temerarii si exploratorii din Centrul local Sf. Tereza s-au intors din Campul anual de la Plaiul Foii.

 

Timp de 1 saptamana acestia au trait „Altfel”, altfel decat viata de zi cu zi: fara telefoane mobile, fara mijloace moderne de informare (televizoare si alte lucruri de gen), o saptamana in mijlocul naturii in care au Invatat sa o Respecte si sa o Cunoasca, o saptamana in care s-au apropiat de ei insisi si de Dumnezeu prin slujbele zilnice ce s-au tinut in tabara.

 

Saptamana de camp este una in care nu se „lancezeste” ci se munceste cu adevarat, toata lumea participa; de la curatatul cartofilor pentru mancare, la adunatul de lemne, la curatenie, Tot se face Impreuna in folosul Tuturor. Este un prilej de auto-cunoastere cat si de cunoastere a celorlalti, in alt mediu decat cel in care saptamanalele intalniri se tin la Bucuresti.

Imagini din aceasta tabara legat de modul in care un Cercetas isi petrece camp-ul anual se pot vedea  pe linkul de mai jos:

Cercetasii din Centrul local Sf. Tereza in campul anual de la Piatra Craiului 2012

Vasul de fonta, cea mai buna alegere pentru gatit


Ca pasionat de iesiri in natura si de gatit ce sunt, am tot cautat cea mai buna solutie pentru vasele in care sa practic „ritualica activitate” a gatitului. Am explorat varianta cu vase din otel (care ma subtiri, care mai groase), cu vase din tabla sau aluminiu (material in jurul caruia exista anumite controverse) si eu mai stiu ce alte minunatii dar in mod irecuperabil m-am oprit la vasele de fonta.

Desi sunt mai grele decat celelalte, sunt mult mai bune decat orice alta varianta prin modul in care caldura este repartizata uniform pe suprafata acestora, alimentele preparandu-se practic si dupa ce sursa de caldura a fost indepartata, data fiind retentia de caldura pe care o are fonta.

Mancarea nu se lipeste si se prepara mai repede, avand in vedere aceste proprietati de mai sus, decat in alte vase.

Am cautat in mai multe locuri vase de fonta care sa imi acopere necesitatile de gatit, mai ales in aer liber; am fost si la piata, am fost la magazine „dedicate”, in tot felul de locuri. Ceea ce am gasit a corespuns aproximativ nevoilor mele dar nu in totalitate.

In urma unor cautari pe internet am gasit pe acesti „faurari” de la Iasi de la care am cumparat cele de mai jos: o oala de circa 3.5 litri (in greutate de circa 3 kg), o tigaie din fonta si acel grill care se poate vedea in imaginile de mai jos pus „la lucru” chiar aseara.

Cei de la turnatoria MAE sunt oameni cu care este o placere sa discuti, foarte saritori in ceea ce priveste ceea ce iti doresti si preocupati de calitatea produselor pe care le livreaza clientilor lor. Cat despre preturile acestor produse, sunt fara concurenta, indiscutabil, fata de tot ce am gasit in cautarile mele.

Daca va doriti un furnizor de produse de calitate pentru camping, desi nu fac produse in masa pe aceasta zona, fiind mai mult concentrati pe produse „industriale” vi-i recomand cu cel mai mare drag.

 

 

Sac „GI”, „ranita racanului american”


De ceva vreme mi-am dorit sa completez (nu neaparat sa schimb) echipamentul „care cara echipament”. Ma refer aici la ranita militara romaneasca pe care o am si la traista de alimente pe care o am de la un alt pasionat de outdoor, Marius Colac.

Am gasit si cumparat astazi de la www.militarism.ro un „sac GI” care este surplus militar american.

Produsul este in stare exceptionala si este gata de „tarnosit” prin paduri.

Prin caracteristicile sale il consider un echipament exceptional de bun, desi nu are buzunare sau eu mai stiu ce alte curele de prindere pe rucsac a diverselor lucruri caci el in sine cred ca va rezolva toate aceste nevoi prin capacitatea sa de transport, spatele sa „te tina”.

Capacitatea sa este de 70 de litri, cu o lungime de 110 cm si o latime de 40 cm, este o „tulumba” in care cu succes poti cara un copil ca sa nu mai spun alte lucruri.

Materialul din care este confectionat este acea „foaie de cort” menita sa „indure” cele mai „outdoor” tratamente cu putinta fara sa spuna nici pas.

Sistemul de transport al sau este format din doua bretele (prin care il poti folosi pe post de rucsac) sau un maner care iti ofera posibilitatea de a-l transporta pe post de „geanta”, mai ales atunci cand mai ai inca un rucsac pe tine pe care il cari in spate.

Abia astept prima ocazie sa il testez.

Il recomand cu drag pe Claudiu Hancu, proprietarul www.militarism.ro ca si interlocutor foarte placut si bine documentat, un partener de incredere in achizitionare de echipamente militare.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Plaiul foii, 30 iunie 2012


Plecat-au din Bucuresti 3, colegii mei Cercetasi, de dimineata vineri, eu impreuna cu sotia, juniorul si un cercetas abia pe la 17.00. Drumul pana la Zarnesti a fost „in conditii normale de trafic de vineri seara” la care s-au adaugat o serie de asfaltari, cu ” barierele, semafoarele si paletele” de rigoare prin Posada si la Paraul Rece, cam 3 ore a durat drumul.

Din momentul in care iesi din Zarnesti spre Plaiul Foii incepe „moartea pasiunii” in ceea ce priveste drumul pe care ai de rulat cu masina, viteza „a 2-a” fiind maximum de viteza cu putina, cu un pic de „strans din dinti”. Primii kilometri de acest gen sunt mai greu de facut caci inca mai speri ca se va termina acest tip de drum din bolovani dar .. in curand iti vei da seama ca … asta e, suntem in Romania, Land of Hope. Doar „Hope” ce ne-a mai ramas …

Locatia in care trebuia sa ajungem este undeva „mai sus” de Cabana Plaiul foii la circa 4 kilometri, pe un platou spectaculos de frumos, strajuit de doua paraie dintre care unul „mai serios” din punct de vedere al debitului de apa, Potabila de altfel.

Lemne, copaci intregi de altfel, uscate gasesti la tot pasul astfel ca o tabara de cateva zile poti incropi fara nici cea mai mica problema din acest punct de vedere, apa de baut ai la dispozitie astfel ca .. este un colt de rai.

Se spune ca „mai vine ursul” din cand in cand… Acest „din cand in cand” am preferat, statistic, sa nu il verificam asa ca am facut „carturi de noapte” in care am pazit tabara de Mosul … Ziua la fel spun unii ca este bine sa „tii un ochi vigilent” peste tabara caci mai sunt „animalute cu doua picioare” care mai taie corturi .. mai „imprumuta” cate ceva din ele .. dar toate aceste necazuri, prin prevedere, pot fi depasite.

La cateva sute de metri de Cabana il gasesti pe fierarul satului, un om care este o „pagina de istorie” vie daca stai de vorba cu el si care, spre a-si asigura existenta, face carbuni in prezent dupa o veche metoda.

Iata cateva fotografii: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici.